Degetele femeii se mișcau
Pe clapele acordeonului mecanic, oare de ce? La ce mai folosea?
Suflau greu dintr-un burduf valurile Dunării
Lăsînd printre sălcii manele închise ermetic în pet-uri
În tunelul gării aștepta bătrîna blondă, de ce oare?
Mila unei monezi infime
Nici nu mai știa ce așteaptă
Stropi de lumină cadeau printre pavele din ochii jigăriți ai cîinilor
Pe culoarele cu miros de hot-dogs
Treceam pe lîngă un cîmp plin de mașini ca un lan argintiu
Uscîndu-se metaforic în vînt, la ce bun încă un gînd
Înecat în compasiune…
La nimic, îți spuneam,

(Foto D. Agachi, Gara din Frankfurt, aprilie 2012)

Publicitate