La Bruxelles e un sfîrșit de săptămînă (20 – 22.04.2012) cu două spații aglomerate dedicate artei contemporane (trimit aici și aici)… Cum e prea mult, le-am vizitat ”virtual” pe ambele și m-am decis pentru a-l ”cerceta” cu privirea pe cel care, mi-am zis, se păstrează mai relaxat în limitele estetice ale artelor vizuale, mă rog, așa cum le văd eu! (admit, mai ales tehnicile și mesajul pot fi duse la extrem, adică pînă la negare și reîntoarcere). Oricît de extinse sînt acele limite, ”artă” înseamnă demers creator, idei, conținut artistic și estetic (paradoxal, chiar și atunci cînd ambele sînt abandonate) și nu în ultimul rînd o formă, chiar evanescentă, de efort creator, admițînd că în formula estetică și tehnica adoptate nu se mai regăsesc pensonul sau dalta. Am vizitat, prin urmare, OFF-Art Fair Brussels 2012, simezele negre aflîndu-se în vechea Bursă din Bruxelles, în care se mai păstrează și cîteva bănci masive din lemn de stejar… Organizatorii afirmă pe site-ul oficial că tîrgul are girul criticii, că au funcționat criterii de selecție și că manifestarea și-ar găsi un loc în istoria artei (dacă nu cumva cuvintele s-au golit de sens, rămînînd doar publicitatea!) După ce am văzut expoziția, pot vorbi de oarecare dezamăgire… Cîteva remarci: printurile reprezintă cam jumătate din producția care se poate agăța de perete și e căutat subiectul insolit, spre exemplu imaginea unei femei goale culcată pe un vîrf de stîncă, nici naiba nu-și poate imagina de ce e acolo, a fost ”abandonată” cu elicopterul din care artistul o fotografiază, altă explicație nu poate fi…  Un astfel de peisaj e întotdeuna însorit! Nu lipsesc imaginile suprapuse, se joacă artistul cu cîteva reflexii sau cu imaginea trucată ”suprarealist”… Sculptura: e de plastic! Pictura: e mereu pe cele două căi, figurativ – nonfigurativ. Excelează desenatorii în creion, pare o artă redescoperită cu oarecare mirare, ”iată ce pot ei”, la ce nivel de precizie în redarea (meta)realității au ajuns… Nonfigurativii se rezumă la teme suave, un fluture pe lampă e redat într-un tablou enorm, teribil colorat. Lucrările au dimensiuni rubensiene, însă spațiul de expunere vizat nu va mai fi catedrala ci unul al arhitecturii goale, în care tabloul e privit de la distanțe kilometrice!

(Foto D. Agachi, 21.04.2012., Bruxelles)

Anunțuri