Cîndva simbolul inimii rănite era scrijelit pe ziduri, pe la noi pînă și frescele mănăstirilor poartă astfel de ”însemne” vechi. Mai des, nefericitul însingurat lăsa un semn încrustat cu brișca pe copaci… De prin 1980, amorul e legat cu lacăt de ceva trainic, prin urmare fenomenul s-a urbanizat. Nu cred că lacătele închise pe vecie să fi apărut undeva anume ci, mai degrabă, dintr-o dată peste tot: Paris, Roma, Florența, Seul, Tel-Aviv, Moscova, Copenhaga, Belgia, Canada, Germania… Se prea poate ca industria chinezească de lacăte să fi început să meargă prost iar Eros să-i fi dat o șansă cu fiecare lacăt cu inimioară care e închis, iar cheița aruncată într-o apă mare mișcătoare…

(Foto D. Agachi, podul Eiserner Steg, 1869 (Podul de Fier), peste Main la Frankfurt, 1.04.2012)

Anunțuri