Citesc de mult timp textele scurte ale lui Ioan Usca și mă tot întrebam de ce îmi plac. Mă uit și pe multele comentarii  însoțitoare, în care se spun vrute și nevrute amabile, potrivite și nepotrivite, de multe ori plictisitoare, cărora Vania le răspunde laconic și bine țintit, întotdeauna surprinzător. De fapt, textele lui sînt ”momete și schițe” actuale, sigur, în alt registru.  Cu fin umor și sarcasm, Ioan Usca (auto)explorează vremurile românești pe care le trăim. Personajele și locurile sînt emblematice. Cînd îl ”văd” pe plutonierul major Onici, singurul personaj căruia naratorul îi subliniază falsa calitate, numindu-l mereu domnul cu majusculă, am o strîngere de inimă pentru care, firește, Vania nu are nici o vină, autorul nu poate ”răspunde” pentru ceea ce sînt personajele sale… Cînd îl văd pe Onici înțeleg că de la Caragiale încoace, odată cu statul milițienesc, ”mahalaua” românească s-a schimbat (în) rău de tot!

(Foto D. Agachi, 5.12.2011)

Anunțuri