S-a întîmplat să am revelația unei ”reprezentări” concrete a timpului. E de la sine înțeles că poarta e încărcată de sens spațial. Fie că vorbim despre dimensiunea ei grandioasă sau de cea umilă, de poarta inaccesibilă a împărăției ori de portița ”din dos”, ca evadare facilă din interiorul claustrofob spre largul zării, mișcarea porții îl creează pe ”înăuntru”, ca un decupaj într-un generic și atotcuprinzător ”afară”. Am văzut o poartă care, ca și cea japoneză, se afla deschisă în timp: prin conturul ei verde boltit se profila galbenul care se va (pe)trece…

(Foto D. Agachi, 30.11.2011, Toamnă în La Roche, munții Ardenne, Belgia)

Reclame