Octombrie 2011 aduce o prezență culturală românească de o anume consistență la Bruxelles. Reprezentațiile teatrului din Sibiu cu Faust în regia lui Purcărete, anunțate pe 12 – 15 octombrie și dezbaterea din 13 octombrie despre teatrul românesc actual, vor fi vîrful. Însă mai sînt și alte cîteva evenimente. De vreo 2 ani expozițiile de la diverse muzee din Bruxelles au ca temă impresionismul-simbolismul, pe scurt fascinantul sfîrșit de secol XIX, cu toate tentațiile și exotismele sale. Într-o astfel de tematică se înscrie și expoziția dedicată lui Grigorescu, L’Age de l’Impressionnisme en Roumanie, Nicolae Grigorescu (1838 – 1907). Expoziția are asigurată o ”vizibilitate” cît se poate de bună, fiind deschisă în Grand-Place, într-o latură a primăriei. Cum Grand-Place e punctul turistic cel mai vizitat din Bruxelles, prezența era numeroasă, pentru ceea ce însemnă ”liniștea” unei expoziții, prin urmare destui asiatici (și nu numai) o vor vedea. Lucrările expuse aparțin Muzeului Național de Artă al României, Galeria de Artă Modernă. În linia impresionistă, expoziția e axată pe ilustrarea predilecției pentru ”plein air”, însă eu cred că, începînd cu Grigorescu, e mai degrabă vorba de un fel propriu românesc de a simți și reda natura. În catalogul expoziției e adus în discuție ”un rafinament magistral dublat de o dulce melancolie” și privindu-i peisajele, mai toate, dar mai ales cele de plină vară sau de toamnă solară, cu mișcarea cromatică a frunzișului răscolit de o adiere de vînt, cu siluete feminine abia întrezărite, gracile, marcate de basmale roșii, femei singure sau însoțite de cîte un copil, îți spui că da, Grigorescu e un dulce, în cel mai bun sens al cuvîntului. Cu siguranță prezența unor lucrări ale lui Andreescu, al cărui cunoscut portret pictat de Grigorescu la Barbizon (1878 – 1887) se află în expoziție, ar fi spus mai mult despre un sentiment profund al naturii, regăsibil în pictura românească.

(Sursa reproducerilor)

Anunțuri