Parfumul văratic sau chiar tomnatic al unie grădini înflorite,
al unei pajiști
e o poarta ce dă spre zidul morții
care nu se vede nici întrezărește.
E o înghesuială de culoare, spațiul se concentrează în bucuria interioară de a visa
ca într-o junglă părelnică
în care cu șansă privești deasupra, în contact cu cerul,
spre grădina și pajiștea care îți sînt așternute.
Bogăția e fără margini, ”cîtă splendoare”!
De acea plinătate mi-am adus aminte privind pe fereastra mansardei
un asfințit, încercînd sa fac suportabil plumburiul
incandescent, ca o escatologică prefigurare a pustiirii
la care ne e dat să ajungem…

(Foto D. Agachi, amurg, 7.10.2011)

Anunțuri