Clădirea gării din Schaerbeek, Bruxelles (aripa ei mai nouă, în care e marea sală a ghişeelor) a fost construită în plină fervoare art nouveau, în 1913. Am înţeles că acelaşi arhitect, Franz Seulen, a proiectat ambele aripi construite în două etape, în 1890, cea din stânga şi 1913, cealaltă. Între cele două etape ale lucrării, „viziunea” arhitectului (aparent) nu a evoluat. Totuşi el a reuşit să „evadeze” dincolo de unitatea cromatică, dată de excesul de cărămiziu şi de jocurile acoperişului, care sunt cât se poate de în stilul locului (direcția neorenascentistă flamandă impunându-se, mai ales la edificiile publice după 1860, până la primul război mondial). Metalul ce ţine de art nouveaul explicit mă duce cu gândul la lumea de oţel de „sub mări” a căpitanului Nemo! Forma şi, mai ales, ferestrele (hublourile!) fleşei centrale trimit la sfera unui costum de scafandru, sau la însăşi camera de observaţie şi contemplare marină (singuratică) a căpitanului. Arcele metalice şi masiva osatură interioară din oţel, abundenţa niturilor groase, perfect bătute, sunt parcă decupaje din corpul imensului său submersibil…

(Foto D. Agachi, 12.11.2010)

Anunțuri