Încă un răsărit se răsfiră
printre nouri
ochiul albastru mă privește îmi spun
a rămas puțin, o sclipire de ozon
pe trotuar toate diminețile
sînt la fel pînă apare alergătorul
cu mirosul lui proaspăt de alergare
din alt ascensor coboară luna
strig la mașinist să oprească
nu aude, astăzi nu va auzi
e mereu închis
într-un costum
de protecție, securitate peste tot,
e sigur, nu o să mă strivesc în urcare,
îmi dau seama că încă nu pot intra nicăieri
mi-aș fi luat cornul cu unt îmbietor în toate reclamele
apetisantul unt fierbinte
mă înviorează cu fiecare tăcere matinală
astăzi o să plouă iarăși
un fîlfîit îmi amintește de rîsetele
copilărești
am să-i scriu toate într-un mail
o părticică de cub e perfect rotundă,
în ea îndes tricourile mele colorate
în oricare se mai simte încă mirosul unei zile
tocmai m-am oprit visător la cămașa
în care urcasem în turnul macaralei
mirosurile sînt ca lumina în depărtare par altcumva,
o ceață de parfumuri la 360 de grade, îmi aduc aminte…
o arunc totuși în vortex se pierd toate
într-un detergent bun
citesc din pateric în fața
ochiului rotitor în care se dizolvă pieile mele
iarăși se trîntise ușa în urma unui parfum violet
și ochiul rotitor pare să fi tresărit…

(Foto: detaliu, sgrafit de Privat Livemont, Institut Diderot, rue des Capucins 58, Bruxelles, ancienne école normale Emile André, 1902, arhitect Henri Jacobs; sursa)

Anunțuri