Despre precaritatea şi promiscuitatea bordeielor ne-au fost livrate doar clişee, alimentate de literatura interbelică dar nu numai, care privise printr-un ochean patetic realitatea, dealtminteri firească, a satelor de demult răsfirate pe costişe… Pînă acum cîteva zile aşa crezusem, că bordeiul a fost cea mai de „jos” condiţie de locuire a omului. În fond, dacă locuirea marchează însăşi „starea” omului în sens filosofic, impresia mea literară despre „bordeieni” a fost cea a troglodiţilor irecuperabili, cea a destinului pecetluit al condiţiei înjositoare. De fapt, la vremea copilăriei mele bordeiul dispăruse din satele pe care le-am cunoscut. Locuinţa se ridicase la suprafaţă, pe prispe înalte. Tîrziu, iată, o vizită la Muzeul Satului din Bucureşti (11.07.2011) m-a făcut să văd altcumva şi altceva. Printre exemplarele pe care le-aş considera vedete ale acelui muzeu, fie şi numai pentru că restaurează imaginea unei realităţi istorice profund deformate, sunt două bordeie. Coborîte pe mai bine de jumătate din înălţimea lor sub pămînt, ceea ce surprinde este „monumentalitatea” decorării lemnăriei masive, din alcătuirea părţii suprapămîntene a bordeielor. Cosoroabele, căpriorii, stîlpii masivii din lemn de stejar poartă „crestaturi” cu modele ancestrale. Sînt semnele care se regăsesc în toată lumea rurală arhaică. De o parte şi de alta a cadrului uşii largi de intrare, cosoroabele masive se termină cu imaginea stilizată a capului de cal, în postura de păzitor al trecerii. Spaţiul colocvial, al întîlnirilor, nu e cel al cerdacului ci al unei tinde (tinzi) generoase. Privit pînă şi în contextul actual al regăsirii legăturii cu teluricul şi cu ritmurile naturii, bordeiul oferă un model de monumentalitate, măcar al cadrului masiv din lemn de la uşi şi al căciulii de paie care îl acoperă. (Pînă la urmă, consider, în ce priveşte „locuinţa semingropată” – mai frust spus bordeiul – că merită o reconsiderare măcar în sens etnografic şi filosofic, dacă nu şi ca model de locuire cel mai apropiat de ritmurile şi „energia” pămîntului…)

Bordeiul din Castranova, Dolj, sec. XIX

Bordeiul din Drăghiceni, Olt, sec. XIX, detalii; intrarea

(foto D. Agachi, 11.07.2011; fișe: http://www.muzeul-satului.ro/oltenia_53_draghiceni.phphttp://www.muzeul-satului.ro/oltenia_54_castranova.php)

Anunțuri