Un comentariu al lui Paul Sandu mă îndeamnă să birui cumva lipsa de timp şi să mai arăt cîteva fotografii. Acel „trebuie să fie grozav… acolo” e mai degrabă o percepţie a turistului. Eu, „trăind” acum „acolo”, sigur că admir ceea ce are încărcătură de frumos, însă tristeţile înstrăinării, care sunt ale sufletului, lasă destule umbre pe acel „grozav”. În Belgia, prin partea asta de lume prin urmare, primăvara vine după calendar, ca un tren al cărui rutină e şuieratul, intrînd în gară la ora exactă. E primăvară îmi spun! E ca şi cum aş locui în apropierea unei halte şi mi-aş aminti, mai mult pentru exactitatea situării, e nouă şi zece… Numai rapidul de la şi zece şuieră aşa, trece şi nu opreşte, gara ar exista doar pentru acel zilnic moment important! La echinocţiu, primăvara era deja în trecere prin Belgia…

(Foto D. Agachi, Străduţe din Auderghem, Bruxelles, 20.o3.2011)

Anunțuri