Dimineaţă am ieşit să muşc dintr-o felie de ger. Îl găsesc mai proaspăt, cu gust de croasant la Rouge-Cloître. Era un senin belgian difuz, care se artă rar. Andra e plecată în vacanţă şi bruma scîrţîie sub pașii mei singuri… Lumina răsfirată de arbori joacă zglobiu, călduţ, ca muzica lui Monteverdi, pe care mi-o amintise Sorin Usca. Cu Orfeu al lui Monteverdi, dar şi plutind pe zefirul său, gerul e doar o blîndă aşteptare a primăverii.
(Foto D. Agachi, 29.01.2011; O dimineaţă la Rouge-Cloître, Bruxelles)
Foarte frumos in peisajul Belgian. Sunt semne de primavara timpurie. 🙂
Azi mi-am tras şi eu Orfeo, cu Nuria Rial.
Costin,
semne de primavara nu prea sint, mierla e inca zgribulita!
Vania,
E angelica usurinta de a cinta! Remarc potrivirea de „caracter” cu Jaroussky!
E bine ca-i mai pune sa se miste, efectul e superb!Probabil le e mult mai greu cu vocea!
Elena,
montarea e foarte frumoasa, dupa cum se vede, a unui regizor indraznet; e doar o „punere” in lumina, ca in alta „dimensiune”! Probabil ca vocile au de suferit datorita efortului miscarii, dar emotia artistica si spectacolul, de cistigat. Cintarea perfecta se obtine in studiou, spectacolul are nevoie de mai mult!