Gusturile nu se discută. Însă, dincolo de gusturi, condiţia artei da. La condiţia ei estetică mă refer, dar mai e una la fel de importantă, preţul, pentru a aşeza o operă şi chiar un artist, într-o anume ierarhie. Marketingul artei a apărut, care va să zică, de când e arta. Un sfânt marketing poate obţine un preţ bun, camuflând lipsa de conţinut sau de-a dreptul ne-arta, încât puţini mai sunt în stare să observe că împăratul e gol şi că, de fapt, anatomia lui, diformă, la vedere, nu e nicidecum un sublim costum (în sens estetic, poate şi caragialesc). E de discutat dacă în acest cerc vicios de adecvare, arta deturnează gustul sau publicul (ţintă!) şi decorul lumii extrag (din artist) arta în care se oglindesc. Trecând peste consideraţiile prea generale şi oarecum bigote, aflu din presă că la o cunoscută galerie din New York (Phillips de Pury) s-a vândut o păpuşică a unui japonez. O astfel de statuetă, dacă era vândută la nu ştiu care acţiune caritabilă, ar fi făcut vreo 100 dolari, cât o „barbie” mai sofisticată… Critica a emis asociaţii pline de „inventivitate” şi a „decelat” legătura dintre păpuşică şi personajul dintr-un cunoscut desen animat, Sailor Moon, care iată, a influenţat major marea cultură (!)… Nu e nevoie să ilustrez o astfel de realizare artistică, trimit la imagini, sunt peste tot… E în vogă, mi-am şi probat incultura, nu auzisem încă de ea… Miss Ko2 (nomina odiosa) e opera din 1997 a lui Takashi Murakami, artist plastic japonez, văzut ca un nou Andy Warhol, asiatic, deşi apropierea e mai degrabă un moft intelectual. Chit că americanul nu-mi spune mare lucru cu bananele lui, întregi sau decojite, el are, pe ici pe colo, simţ tragic în arta sa… Asiaticul nu-mi pare a avea, dar poate tocmai de asta e apreciat, poate însuşi simţul tragic e acum de prisos lumii. Murakami e atât de prizat încât a cucerit Parisul sau măcar a provocat zâzanie pe acolo, iar sculpturile lui florale de plastic sunt expuse în marile săli de la Versailles (sofisticat dialog al kitschului care transcende epocilor). Întorcându-mă la păpuşică, ştirea e că a fost vândută la licitaţia de la Phillips de Pury cu 6.802.500 $ (toate taxele incluse). Şi mai interesant e că intervalul de preţ estimat de galerie a fost între 4 şi 6 mil. $. Prin urmare, s-au găsit cumpărători. Probabil careva, dincolo de estetic, „simte” nevoia, privind (să-i spunem) statueta, să se încarce cu energia neobosită a unei ospătăriţe de bar, pentru care, în limitele condiţiei sale, toate sunt posibile. În lumea de carton imposibilul e anihilat, e neant, printr-un simplu gest energic al mâinii întinse. Păpuşica e atleta noii căi!

Anunțuri