Foto D. Agachi, Clar şi opac – tuşe pe oglindă; lacul de la Rouge-Cloître (o fostă abaţie), Forêt de Soignes, Auderghem, Bruxelles. Fotografie după prima ninsoare, 30.11.2010. Alte titluri posibile, care mi-au venit în minte în timp ce „fixam” compoziţia: codul de bare sau rupturi de nivel… Sau, pur şi simplu, visul!

Visul

Catifeaua se albise de ger

Nu a mai rămas nici o breşă în toate

Cele 3 benzi de circulaţie

Dungile de vopsea, când întrerupte, când fără de sfărşit

Paiete de cretă s-au făcut

Mai albe de cum erau, cândva scorţoase, acum

Pufoase şi moi

În mărul perfect

Pudrat cu miros de Golful Persic

Nu a mai rămas nici o gaură de vierme

În care să pot plonja, încercând

Să păcălesc timpul

Pentru asta cea mai bună e pălăria adâncă

Dar şi fetrul se albeşte

„Tot mai tare şi mai tare,

Mai aproape, mai aproape”;

Începând de la tâmpla pe care se odihneşte greierele

Până ajung roase şi albe, iepurii uită momentul ieşirii

Şi ochii lor roşii îngheaţă din când în când pe

Albul pălăriei

O port cu golul în sus

Să nu coboare peste mine ca un marsupiu

O sirenă trecea pe banda de urgenţă

Cine o mai şti pe unde este?

Anunțuri