Tour Bruxelles, 2010 (plasat pe acoperisul Palais des Beaux-Arts, BOZAR)


Daphne & Chloe (Counterclockwise), 2010

Într-un previzibil pandant temporal cu bogata şi, surprinzător, deloc stereotipa „lume” a lui Cranach, este expoziţia de la BOZAR a sculptorului flamand Wim Delvoye. Dacă diacronia le separă, spaţiul ocupat de expoziţii creează semnificative intersecţii, cel puţin de trasee vizuale. Vizitatorul, oricât de dedicat ar fi picturalităţii „bătrânului” neamţ, e parcă obligat să nu poată ignora pe cea a sculpturalităţii flamandului. E o istoricitate inversată, se ajunge la (operele lui) Cranach, trecând prin Delvoye. Ea însăşi într-un dialog, tema expoziţiei lui Delvoye e, poate, eterna încercare a (Fiului) omului şi a artei, Knockin’ on heaven’s door. Ca la mai toţi artiştii actuali, temele lui Delvoye sunt controversate, şocante, provocatoare de dezbateri etice si atitudini contestatare (apărătorii „demnităţii” porcilor, spre exemplu, s-au sesizat, e vorba de cea a simpaticelor animale, nu a altora). Actuala expoziţie pare opera unui artist (i)spăşit, a fiului risipitor regăsit, dar e numai aparenţă. Sculpturile sale sunt opere ale unui artist îndrăzneţ, care încearcă poarta raiului mai degrabă cu tupeu decât cu reţinere.


Daphne & Chloe (Counterclockwise), 2010, detaliu. „Lichefierea” prin mişcare, prin vortex, a fiinţelor umane sau celeste e, după mine, cea mai reuşită parte a expoziţiei.


Double Helix CCI 180° 00°, 2008

Helix DHAACO 90 52 cm x 9 L, 2009, ansamblu şi detaliu

Tour Bruxelles, 2010, detalii

Când am făcut referire, în articolul precedent, la tematica gotică, la goticul stilizat şi resemantizat de o manieră postmodernă, l-am avut în vedere pe Wim Delvoye… Alte fotografii ale unor „restilizări” gotice, aici.

(Foto D. Agachi; reproducerea fotografiilor şi a textului nu este permisă fără citarea blogului şi link către acest articol!)

Reclame