24.06. Te obişnuieşti cu toate, cu propriul loc în lume poate că eşti cel mai obişnuit… Te obişnuieşti cu verdele, cu diluviul, canicula, cu râul, dintr-o dată neprieten, cu propriul orizont, din ce în ce mai degradat. Tocmai asta mi-aş fi dorit să evit, obsevaţiile după o ieşire din obişnuinţă, care vor fi părând snoabe, aşa cum şi mie îmi par… Proaspăt aterizat, sunt într-un tren care merge prin Câmpia Română şi apoi printre dealurile Moldovei, iar eu închid ochii uneori. Nu o fac spre a vedea cu ochii minţii altceva, eventual locuri de aiurea, pur şi simplu sunt momente în care nu mai vreau să văd; e un refuz voluntar. Când, totuşi, privesc de o parte şi de alta a căii ferate am impresia, uneori de o covârşitoare forţă, că locurile sunt părăsite, că ţara e pustie de ea însăşi: un lan de grâu în pârg e copleşit de stufăriş, şi pare o mlaştină; pe marginea unui drum au rămas scheletele uscate ale plopilor, foarte înalţi, înfipte în prea verdele din jur. Un impozant panou portocaliu trimite în lumea reală: ocazii.ro. Scheletele vegetale nu au nici pe departe lugubrul înegritelor schelete de fabrici şi uzine… Sunt multe, sunt peste tot, Mărăşeşti, Adjud… Poate că deja acele locuri au intrat în folclorul local, iar pe „la fabrică” nu e bine să mai calci, dacă nu vrei să fii absorbit într-o altă dimensiune! Prin gări, printre pietrele colţuroase dintre şine umblă câini cu priviri foarte abătute…

25.06. În buimăceala generală se adaugă zilnic o prizare de realitate ca de auroloc. Aburii îi cuprind pe toţi, toţi însemnând o bună parte a poporului român! La ora asta cred că fiecare român e foarte informat! Nu cred că sunt mulţi care ignoră ştirile psihotice. Şi câţi mai pot suporta: pensii, salarii, inundaţii, coduri, FMI, bani…

M-am aflat în piaţă, cu suculenţa parfumurilor de legume proaspete, de cireşe de Cotnari şi de flori de tei…

26.06. Deja e o stare de lehamete la gândul că orice este posibil. Spre exemplu, dacă s-ar anunţa că tocmai, în urma nu ştiu cărui experiment sau datorită unei „forţe majore”, o gaură s-a căscat sub ţară, gândul care s-ar naşte a lehamete în minţile buimăcite ale românilor ar fi ceva de genul „era de aşteptat… nu e de mirare!”

E o stare de năduşeală, o ploaie abundentă, o pâclă deasă, viituri de ştiri şi întrebări pertinente puse ca un strat gros de aluviuni. Una dintre întrebări e cine plateşte ? Care coaliţie de guvernare? Care guvernare? Doar un orb ar putea să nu vadă, măcar cu ochii minţii, că guvernarea e personală a preşedintelui şi că e, pe zi ce trece, tot mai autoritară. De plătit… sunt 22 de milioane de plătitori (pentru cei care au lipsit de la vot şi pentru cei care au votat turmentaţi)… Pe nota de plată scrie deja, pe Vieţile Acestea, TVA 24 % (printre cele mai mari din Europa!). Mulţi dintre români au văzut că mâncarea în România avea, de ani buni, acelaşi preţ ca în Europa (deşi în această ţărişoară se află cea mai săracă regiune din uniune!) Acum mâncarea din ţară va fi cu destule procente mai scumpă!  Şi plăteşte românul neaoş, nu turcul!

Anunțuri