Ipoteşti, 1996, Profesorul Dumitru Irimia şi Andra (foto, arhiva familiei)

Nu o să uit niciodată banca aceea!… Acum Ipoteştiul nu mai e la fel; toate s-au transformat prea repede după 90! Şi, culmea, s-a volatilizat, parcă în aburii picturii lui Paştina, ceea ce trebuia să rămînă! Doar mireasma fînului din iarbă necoaptă, cosită la sfîrşitul lui mai, e ca în vremea popasurilor la Ipoteşti ale lui Petru Creţia, Horia Bernea, Dumitru Irimia… Livada s-a rărit şi ea! După ce ne îmbrăţişa ca un prieten, Profesorul Irimia stătea pentru o vorbă pe banca aceea de sub liliac, nu pentru mult timp, doar cât se răsfirau studenţii prin livadă sau se aşezau cercuri prin iarba înaltă, pentru că urma urcuşul pe aleea umbroasă, uneori când seara se lăsa bine de tot, în pădurea Lacului… Surprinzător, cele mai multe dintre acele veniri la Ipoteşti, traseu obligatoriu în cadrul Colocviului Eminescu, s-au petrecut pe vreme foarte însorită! Chiar şi atunci când dimineţile sau peste zi dădea un ropot, seara era scăldată în soare arămiu, printre salcâmii înfloriţi.

Horea Paştina, Peisaj la Ipoteşti, 1998, ulei pe lemn, 27 x 28,2 cm

Horea Paştina, Peisaj la Ipoteşti, 1997, ulei pe pînză lipită pe carton, 12,3 x 19,3 cm

Horea Paştina, Peisaj la Ipoteşti, 2000, ulei pe pînză, 38 x 46 cm

(Foto picturi)

Anunțuri