… Sau mirosul proaspăt al visului… Următoarele câteva rânduri dedicate Elenei sunt rezultatul citirii unui inspirat text al ei.

Expoziţia consacrată simbolismului în Belgia are meritul de a fi adus foarte multe lucrări din colecţii particulare, iar a le vedea este o mare şansă. În plus, deşi muzeul deţine multe lucrări, au fost aduse în expoziţie opere din Franţa, Anglia, SUA, Elveţia. Întregul itinerar este plasat în culoarea albastră. Este culoarea simbolistă prin excelenţă, acvatică, deopotrivă mediu celest al alegoriilor, paloare a morţii şi, cu precădere, mediu ceţos al spaţiului nocturn. Albastrul asociat demonicului e foarte prezent la Fernand Knopff, însă albastrul fantast, uneori foarte subtil, alteori mai explicit, alcătuieşte un întreg univers la William Degouve de Nuncques (un articol anterior, aici). Albastrul este culoarea visului. În nocturnele sale, în melanjul unor sfâşietoare nelinişti albastre, se regăsesc de la rădăcinile suprarealismului, până la pictura postmodernă actuală.

Enfant au hibou, 1892

Les paons, 1896, pastel sur papier marouflé sur toile, 59,5 x 99

Forêt fantastique, 1900, oil on canvas, 126 x 293 cm.

Nichita Stănescu – Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetineşte sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

(sursa textului)

Câteva puneri în legătură: efigia; sunet special; o poveste continuă în alta; renunţarea; sirena; ficţiunea

Anunțuri