… 19 mai 2010, zvonarii puterii oculte au de făcut un efort de cizelare a tehnicilor de manipulare – pe 20 mai 1990 începea fenomenul Piaţa Universităţii, dacă-mi amintesc bine, sunt 20 de ani de atunci! Ceea ce s-a petrecut în faţa sediului guvernanţilor a fost cât se poate de normal şi democratic. Democraţie în act, manifestată de mii de oameni. Asta trebuie că frisonează puterea, în ciuda aparenţelor, chiar dacă televiziunile nu au mai avut ştiri explozive. Puterea ar trebui să înţeleagă că reglajele democratice s-au produs pe cale naturală şi incitările nu mai prind. Nu le-a ieşit farsa celor care îşi doreau fum şi eventual altceva în stradă, spre a justifica o întărire, peste cea care deja sufocă, a autoritarismului – prin „servicii” într-un  original stat prezidenţial – pentru liniştea publică dar, mai ales, pentru hoţie şi clientelism mai eficiente decât acum. (Avea oare preşedintele deja pregătit un anume discurs sau urma să improvizeze la inspiraţie.) Poate vor mai încerca să incite, observa şi Elena, altfel cum se explică reacţia premierului. Mimând intransigenţa şi hotărârea de mică statură, cel din capul mesei lungi de la guvern anunţa, în timp ce scandări întârziate încă se auzeau în stradă, că, în postura unei vestale (în sens antic, veghetor, neînduplecat şi cast), va merge mai departe asumându-şi destinul… Sigur, nu mă aşteptam tocmai de la guvernantul-şef să înţeleagă cu propria percepţie şi celeritatea necesară că scenariul nu mai corespunde…

Xavier MelleryLa Ronde des heures ou Les Heures, 1890, huile sur toile, 47 x 73 cm, Région de Bruxelles Capitale, en dépôt au Musées royaux des Beaux-Arts de Belgique, Bruxelles; sursa