Sunt momente în care trecând pe o stradă din Bruxelles, în alinierea uniformă a zidăriei, o anume bună dispoziţie a privirii vine de undeva şi nu e foarte uşor de sesizat de unde anume… Însă, de cele mai multe ori, ceea ce surprinde privirea e tocmai un accident Art Nouveau. Desigur, s-a teoretizat pe temă şi acel moment arhitectural unitar şi irepetabil a fost împărţit în multe feluri. A existat un Art Nouveau geometric şi unul floral… În opinia mea, mult dincolo de vizibilul vegetal, spiritul întreg al unor realizări ale lui Victor Horta, spre exemplu, este unul acvatic… Meşterii pietrari ajunseseră la o asemenea îndemânare, încât arhitecţii au îndrăznit să fluidizeze piatra, redându-i supleţea ei magmară. Există arhitectură Art Nouveau exuberantă, poate prea dezinvoltă, despre care o să scriem pe viitoarele vederi, după cum există şi realizări arhitecturale de frumuseţea unui lied. O astfel de clădire e cea de pe Rue de Pavie, nr. 32, din Bruxelles, realizarea arhitectului Victor Taelemans (unele surse datează clădirea în 1898, altele în 1905). Vederile de mai jos se dedică oricui îmi face o vizită pe blog, însă am şi câţiva adresanţi cunoscuţi  către care ţin să le expediez: Elena, una de verde e pentru Gabriela Savitski, lui Vania, adăugând oful meu la compunerea despre ţară, Mirela Pete regăsind un strop floral Art Nouveau (cred ca acest spirit continuă în parfumuri, arhitectura a fost sedusă de minimalismul brut), lui Paul Sandu plonjând în lumea de himere, de la ora 25, prietenilor Ştefana şi Mihai Sava pe care nu i-am auzit demult!

(Foto D. Agachi, 23.04.2010; reproducerea textelor sau a fotografiilor care ne aparţin nu este permisă fără citarea sursei sau link la articol respectiv.)