(Fotografia unui popas, sursa)

Pregătindu-mă să plec peste câteva zile la Bruxelles, am căutat printre pliantele aduse la anterioarele mele vizite acolo. Am regăsit o hartă de promovare turistică a oraşului, axată pe o strălucitoare temă  a culturii sale, Art Nouveau-l. Pe tema incitantă Bruxelles – Vivre l´Art Nouveau există şi un site, însă nu la fel de atractiv cum e pliantul. Sunt prezentate, cu toată datele esenţiale şi fotografii, 5 itinerarii de plimbare.

Ceva m-a impresionat în mod deosebit în alcătuirea pliantului, ştiind ce efort pentru documentare e necesar la noi, dacă îţi propui să afli informaţii certe despre o clădire anume (cine a fost proprietarul, când a fost construită şi arhitectul autor al proiectului). Vorbesc nu atât despre publicul interesat să afle măcar pe unde călătoreşte, ci despre veritabila documentare în interes ştiinţific şi de restaurare. Iar efortul documentării e de regulă zadarnic sau cu rezultate incerte. În schimb, într-un simplu pliant de promovare, scurta fişă de prezentare a fiecărei clădiri are obligatoriu aceste elemente: titulatura sub care este cunoscută, anul construirii şi cărui arhitect aparţine. Asta presupune un cultivat simţ al respectării valorii şi că o astfel de comunitate pune preţ pe reperele sale, cele culturale fiind doar unele dintre multele…

(Tehnici decorative redescoperite de Art Nouveau; sus stânga, Maison Cauchie)

O invitaţie la promenadă: … când „tu citeşti scrisori din roase plicuri”, şobolani adulmecă făpturile hârtiei; o casă dă în floare pe sub şindrila morii în care stă monarhul, să prindă-n laţuri vrăbii!

Anunțuri