Când îţi este dat mereu şi mereu să vezi cum sunt amestecate, într-o nonşalanţă a discreditării, valori autentice şi nimicuri e ca şi când îţi vine să-ţi… Şi totuşi, e ca şi cum toate piedicile dintre cele mai rele, răutăcioase, mizere (abis de mizerii !) nu ar exista, când patima creatoare şi frumosul se înfiripă din spiritul tânăr, în cazul recentului spectacol Laurian, Laurian (jucat pe scena Teatrului din Botoşani), din spiritul tânăr şi creator al Laurianului… Se poate, prin urmare, izbândi în contra-timp, în contra-dezorganizare, contra-tuturor dacă e necesar şi îndeobşte e (pare-se nu există excepţia bună), cu energia şi îndărătnicia unui laurian-creator, Alex Sârbu, cu energia şi devoţiunea unor laurieni. Musical-ul imaginat de Alex a adus pe scenă de toate, într-o halucinantă şi autoironică poveste: schele, roabe şi găleţi, fum, par-fum, ninsoare, vânt, TIMP şi orologiu rotitor, TINEREŢE, iubire, VOCI şi COR, căldura care nu se poate povesti a vocii, UMOR şi, mai ales, jocul de lumini şi umbre. Nimic nu e mai fascinat ca jocul cu umbrele trecerii… Restul e muzică!

(Fotografii D. Agachi, 28.03.2010. Fotografiile suferă de lipsa clarităţii, însă poate că tocmai asta exprimă mai „fidel” fluiditatea spectacolului.)

Anunțuri