dumitruagachiAşa cum cei mai mulţi nu privesc pictura actuală pentru că e prea… greu de priceput, e „abstractă” spun ei, la fel pictura pereţilor unei biserici e prea învechită pentru a le mai fi pe plac… Pictura „vechilor zidiri” se priveşte cu o sensibilitate specială, nu neapărat romantică, vetustă, ci mai degrabă iscoditoare şi cu un văz antrenat. Uneori privirea este răsplătită cu multe, chiar şi atunci când, într-o biserică, „Năuntrul ei pe stâlpii-i, păreţi, iconostas, / Abia conture triste şi umbre au rămas;” (M. Eminescu, Melancolie). Alteori, privirea de aproape, de pe schele, sub bolţile unei biserici înalte, poate extrage frumuseţi necunoscute, care încă nu se regăsesc nici măcar în tomurile academice. La mănăstirea Golia din Iaşi – superba ctitorie a lui Vasile Lupu, care îmbină, după cum înţelesese iscoditorul ţar Petru al Rusiei, la 1711, „trei feluri de meşteşuguri: leşesc, grecesc şi moschicesc” – e de remarcat, în gropniţă, imediat sub bolţi, o pictură făcută să vorbească mediului monastic.
Pictorul a realizat o galerie de portrete de sfinţi călugări cu figuri ascetice, prea severe chiar, menite a face din privitorul călugăr un mărturisitor (către propria conştiinţă) al căderilor şi neputinţelor sale, în încercarea de accedere la condiţia monahului. Judecata din viaţa aceasta e a propriei conştiinţe, sfredelită de privirile soborului de sfinţi asceţi. Sub acel registru de portrete, pictorul anonim, nutrit de „umanismul” pe care spiritul artei libere (pentru unii o adevărată cădere în ispita picturalităţii), a renaşterii şi a celei de după, îl dobândise în faţă artei simbolice (iconografice), a zugrăvit cu veritabil talent, mai degrabă de muralist decât de iconograf, scene biblice. Un copac a fost zugrăvit cu pensulaţii subtile, fugare, pictorul adăugând un accent cât se poate de insolit, un cuib. Dincolo de stângăciile portretelor, e de remarcat naturaleţea încântătoare a gesticii, atmosfera aproape ludică, degajată, caldă, cât se poate de familiară…
(Foto D. Agachi, 23.02.2010; Mănăstirea Golia, gropniţa, peretele vestic)
E superba imaginea 2! Pentru celelalte eu nu am organ, dar 2 mi se pare cu adevarat o capodopera! Tristetzea din ochii ei (ai lui?) si indiferentza MATERIEI…
Imaginea 2, de o frumuseţe „antică”, de parcă ar fi desprinsă dintr-o villa pompeiană (identificând apropierile doar în zona tehnicii), face parte din tema amplă a Vieţii Maicii Domnului… „Tristeţea din ochii ei” e ceea ce a reuşit pictorul să prindă, cu arta lui remarcabilă…
In ultima pictura am remarcat aceeasi pozitie a miinii si degetului ridicat utilizata si de Leonardo da Vinci in John the Baptist.
Albastrul e asa intens cum apare in imagini, s-au l-ai modificat cu Photoshop sau un alt program grafic?
Mulţumesc pentru vizită, stimată doamnă X,
Albastrul e intens (nu am intervenit în cromatică !), este albastru grecesc, „smalţ”, ceea ce permite şi o datare a picturii, ştiut fiind că acest pigment a fost folosit în pictura de la noi de pictorii greci începând cu sec. al XVII-lea… Cât despre gestica mâinii, remarcată de dumneavoastră, poate voi reveni cu un comentariu mai amplu…
E uimitor cite lucruri interesante pot fi descoperite in picturile bisericesti din Romania, lucruri despre care nimeni nu a scris inca.