Există meserii care au o sonoritate a lor, chiar dacă de o atroce monotonie. Cum e sunetul ascuțit al loviturii de ciocan în roata vagonului, într-o ritmică uniformă, două lovituri, aproape una după alta și apoi o pauză, până la următorul clinchet. Gările au o poezie cețoasă, aceeași în pustietatea nopții, aceeași în vacarmul de peste zi.

(Gară, foto D.A., 17.02.2010)

Anunțuri