Nu m-a dus mintea – e o explicaţie pentru handicapul de a nu fi ajuns „om!” politic sau de afaceri – să-mi imaginez că există ochi aţintiţi şi către „casa poporului”…. Să ne-nţelegem, nu spun că după maneaua jafului naţional din „averea întregului popor” către oligarhiile de partid(e), pe colina buncărelor va sta proţăpit, peste nişte ani, mall-ul „lu’ Prigoană”… Nicidecum, respectivul senior (doar pentru a-l diferenţia de candidatul junior) e numai o trompeţică de testat „percepţia publică”, în acest caz mai eficientă decât premierul cu trompeţica lui de tinichea… Şi, ca dintr-un ricoşeu involuntar, balerina blondă care (ad)ministrează „dezvoltarea” fraierilor din diverse regiuni cu bani de la alţi fraieri din diversa UE, a preluat pasa lungă de la senior şi parcă nu i-a părut nefezabilă: „probabil că ar fi o alternativă”… Acuma, casa cu pricina, inexistentă pen’că n-are acte (cum spunea unul dintre arhitecţii care a năşit-o, casa nu are nici un aviz sau autorizaţie, partidul-stat comunist nu înţelegea să dea seamă de proprietate) dar mare cât piramida lui Keops şi vizibilă din cosmos, e mega afacerea imobiliară. Ea şi terenurile virane de pe costişele din jur, pot naşte, în somnul raţiunii poporane, visuri faraonice. Prin urmare, ce să mai chinuiască poporul cu întreţinerea „casei” sale (vorba vine) şi aşa are tot românu destule griji cu apartamentul „proprietate personală”! În plus, e doar o chestiune de viitor imediat până când va rămâne sufrageria poporului neocupată, după ce tot el a votat cu sârg la referendum pentru „unicameral” cu 300 de parlamentari… O altă notorietate de partid, în calitatea ei de preşedintă a deputaţilor nu s-a arătat surprinsă, semn că subiectul casa-mall e în fierbere prin anumite birouri: „În momentul în care vom avea o Constituţie aşa cum românii şi-o doresc, adică cu parlament unicameral şi cu un număr maxim de parlamentari în jurul cifrei de 300, atunci putem discuta şi de mutarea Parlamentului. Sunt deschisă oricărei discuţii” (nu-mi vine să cred că am citat din Roberta, în spaţiul meu intim). Ar fi încăput în sala unirii o „catedrală a neamului” cu ceva „remodelări” şi un design ne(o)ortodox specific, însă patriarhul şi-a dorit o dezvoltare distinctă pe verticală nu pe orizontală cum e respectiva sală, lungă cât tancul (petrolier) biruinţa pe care l-a comandat cândva „cârmaciul” (nu despre C. e vorba, respectivul cu elena lui n-a avut niciodată calificarea necesară)… Ce e de făcut ?, e întrebarea legitimă dacă nu suntem ingraţi şi ne preocupă interesele naţiunii! Un mall, un mall, un… ar putea să se audă multe glasuri de copii!

Anunțuri