… mi-am spus că mai toate câte se petrec acum, aici pe la noi, în lumea care se vieţuieşte, cu zgomotul ei de fond televizat şi mereu televizat, e regăsibil în poemul eminescian Glossă, prea cunoscut şi mereu uitat, din care citez, pentru intrarea în starea de distragere, de rămânere „la toate rece”, la îndemnul „Tu aşează-te deoparte, / regăsindu-te pe tine”… De fapt am ajuns la Glossă căutând altceva, poemele eminesciene scrise în decembrie. Ce se mai poate adăuga decât starea pe loc în istorie, cu toate maşinuţele noaste mai mult sau mai puţin zburătoare.

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

O altfel de stare pe loc, în revelaţia omului despre sine însuşi, se regăseşte în icoană. Icoana, spun teologii, are aceeaşi forţă revelatorie indiferent de vechime, dimensiune sau darul picturii celui care a zugrăvit-o. Aşa o fi, însă cu atât mai mult este mai pătrunzătoare vederea – şi nu oglindirea – dincolo de ceea ce ea înfăţişează, către energiile transcendentului, dacă arta pictorului este mai izbutită şi talentul său unul de excepţie… Din lumea care se vieţuieşte m-am aşezat pentru câteva clipe „deoparte”, în sălile Muzeului Unirii din Iaşi. Muzeul acesta a devenit viu şi sunt de felicitat cei de acolo, prin expoziţiile temporare pe care le găzduieşte, pe teme foarte diferite însă cu atât mai remarcabile. Până pe 15 ianuarie, anul viitor, în salonul mare şi în alte 2 săli e deschisă expoziţia (cu o denumire cam încărcată) „Mărturii de artă şi cultură ortodoxă din ctitoriile monahale rurale, reprezentative ale Arhiepiscopiei Iaşilor, sfintele Mănăstiri Bistriţa, Pângăraţi, Secu, Văratic şi Vorona – sec. XVI – XIX”.

Maica Domnului cu Pruncul – Hodighitria numită „Cipriota”, 1541 – 1546 (?), Dăruită de Domnitorul Vasile Lupu, în 1647, Mitropolitului Varlaam, Mănăstirea Secu (?), icoana se află la Mănăstirea Secu, Muzeu, jud. Neamţ, inv. 135.

Sfântul Nicolae „Repede ajutător”, circa 1554 (?), zugrav Stamatelos Kotronas (?), din insula grecească Zachintos, Mănăstirea Râşca, icoana se află la Mănăstirea Văratec, Muzeu, jud. Neamţ, inv. 2688/MZ126.

Notă D. A.: de remarcat că Stamatelos Kotronas este autorul picturii exterioare de la Mănăstirea Râşca, numele zugravului fiind descoperit de C. Bobulescu (care a publicat în 1915 o scurtă notare despre descoperirea sa în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice), datarea picturii aparţinându-i istoricului artei medievale Sorin Ulea, articolul Autorul ansamblului de pictură de la Rîşca, în Studii şi Cercetări de Istoria Artei (SCIA) nr. 2/1968, p. 165 – 173.

Arhanghelul Mihail, ¾ sec. XVI (?), Atelier Ţara Românească, zugrav Dobromir cel Tânăr din Târgovişte (?), acela care în anul 1504 a pictat pronaosul bisericii Mănăstirii Tismana (jud. Gorj). Icoana provine de la Mănăstirea Topolniţa (jud. Mehedinţi) şi se află la Mănăstirea Bistriţa, Muzeu, jud. Neamţ, inv. 362.

În expoziţie se află o icoană a Sf. Gheorghe, din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, pictată sub înrâurirea vădită a modelului icoanei pe sticlă, cu elemente de pictură naivă şi în spiritul acesteia. M-a fascinat mereu imaginaţia iconarilor, vizibilă în modul de redare a balaurului învins. În icoana expusă am întâlnit una dintre cele mai ludice şi „detaşate” reprezentări ale monstrului.

Sfântul Mucenic Gheorghe, 1875, zugrav MK, Adjud, jud. Vrancea, icoana se află la Mănăstirea Pângăraţi, Muzeu, jud. Neamţ, inv. 31.

Notă D.A.: semnele de întrebare dintre paranteze sunt notaţii ale  organizatorilor expoziţiei.

(foto, D. Agachi)

Anunțuri