La Muzées Royaux des Beaux-Arts din Bruxelles am avut sansa sa vad o expozitie tematica a pictorului belgian Paul Delvaux (1897 – 1994) si parca sa nu ma pot desprinde (macar citeva ore) de acel univers al suprarealismului fantast si al tragediei in sens antic. O foarte profesionista panotare, ca un labirint al operei artistului, punea in evidenta consistenta unei teme, Delvaux et le monde antique. De cum am pasit labirintic in expozitie (pe unul dintre posibile trasee) m-am aflat in fata uneia dintre operele cele mai incarcate de semnificatii tragice, Pygmalion, numai ca povestea e cu totul inversata, subiectul adoratiei gratioase, lipsite de lascivitate este efebul si nu femeia, capodopera-iubita a miticului sculptor-creator. Lasind la o parte maniera hiper-realista a tratarii siluetelor nude (e un indemn pentru pudibonzi), dincolo de suprarealismul sau nutrit de un expresionism subtil, cu totul rafinat si topit in sugestie dincolo de expresia plastica, Delvaux este pictorul luminii imputinate, al luminii lampilor calauzitoare, descriind un traaseu al pendularii parca intre un inainte si un inapoi care ofera iluzia deplasarii statice, am putea spune, al miscarii intepenite. Dar, mai ales, Delvaux este, cel putin asta mi-a ramas pierzindu-ma finalmente printre oameni si cladiri, dupa ce am parasit labirintul, pictorul melancoliei. Gratia siluetelor sale, usor de observat de oricine, prea frapanta poate, este tocmai camuflajul melancoliei in fata unei (aceleiasi) lumi a perfectelor corespondente antichitate-modernitate, in care femeile spatiului inchis, ca intr-un harem, isi petrec fara tinta singuratatea din ochii lor mari. Pe linga lumina lampadarului, simbolul spatial din opera lui Delvaux este oglinda: siluetele sale se oglindesc una catre celelalte, intre oglinzi multiple, fara a se privi, intr-o alienare generatoare a melancoliei profunde. Uneori tema oglinzii e devoalata pentru privitorul atent: undeva in tablou exista rama unei transparente, in care nu se oglideste ci se priveste mai in adinc, alteori  personajul se cauta, ca un veritabil detectiv privind urme invizibile printr-o lupa, intr-o minuscula oglinda…

Reclame