Conditia mea de (inca) traitor in Romania si abia venit pentru citeva zile la Bruxelles, ma face sa nu pot scapa de involuntare comparatii… Nu aprinderea luminilor de sarbatori, in intimpinarea Craciunului, e neaparat deosebita acolo. Asi spune ca spiritul ecologist (si poate o grija reala pentru banul public in vreme de criza) face ca luminile sa fie speciale nicidecum prin abundenta lor, ci prin rafinamentul aranjarii si, mai ales, prin varietatea dinamica pe care numai spectacolul o ofera… Oamenii insa dau frumusete unor astfel de momente, tocmai prin bucuria participarii lor. In Grand Place, pe o ploaie (28.11) care se aduna pe pleoape, in gene si racorea obrajii, oamenii priveau spre bradul luminat sau spre dinamica laserelor, intr-o superba muzica ambientala actuala la o intensitate care sa creeze auditie si nu tortura auditiva. Erau persoane de toate virstele si se citea pe chipuri bucuria, dar, in special, normalitatea zilei de azi si de miine in care traiesc si in care le este straina apasarea tristetii… Asta nu inteleg politicienii din Romania, ca ori cite megaspectacole ar organiza (si se vede cit se straduiesc sa o faca, cu atit mai mult cu cit de la inceputul lui 2008 e o neintrerupta campanie electorala) ei nu pot oferi ceea ce e mai de pret, sentimentul normalitatii sau macar speranta ei. Mai rau, politicienii romani, cu foarte putine exceptii, si incep cu cei mai mici in functii, primari, prefecti, sefi de tot felul, se straduiesc cu toata sirguinta de care sunt capabili sa faca si din speranta o muribunda, ori se stie ca speranta moare ultima… Dupa aceea se va fi asternut linistea, dar nu va mai folosi la nimic !

Reclame