În vara anului trecut, când mă aflam la Bruxelles, m-a frapat că pânza de protecţie care îmbrăca schela unei clădiri, reproducând imaginea faţadelor acesteia, arăta cum pereţii, parcă alcătuiţi dintr-un fel de tencuială „vaporoasă”, erau „traşi” spre margini ca o draperie, în cel mai suprarealist mod cu putinţă, lăsând să se vadă spiritul picturii pe care urma să o găzduiască, cea a lui Magritte. Anul acesta în iunie s-a deschis la Bruxelles un muzeu al unei felii savuroase din tortul belgian al suprarealismului, Muzeul Magritte… În următoarele câteva zile acest blog va tăcea, cât timp voi face o nouă călătorie la Bruxelles. O să încerc să ating din nou cu privirea melonul suprarealist şi nu numai…

http://www.youtube.com/watch?v=mFGyi4O8Hxw&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=FEU4xcre2a4&feature=related

Anunțuri