dumitruagachiNoiembrie nu e îndeobşte darnic cu lumina, ori terestrele sale ceţuri o ascund prea adesea… Accesul la (cerul) albastru se întâmplă rar, iar când se petrece toamna târzie se colorează subit, o sonoritate specială animă frunzele şi un galben ca de candele toropeşte…
Contorul blog-ului spune că dacă adaug şi textul acesta s-au adunat 200. Aş vrea să cred că nu sunt efemere notaţii, că sunt paginile unei cărţi… De vreo 300 de ori cei care au răsfoit-o au notat gândurile lor, aşa cum fac şi eu cu litere minuscule, din loc în loc, pe chenarul alb al câte unei pagini, când lectura îmi coboară în inimă sau când urcă în profunzimea gândului. Lor şi celor mai bine de 26000 care în treacăt sau mai pe îndelete au răsfoit printre texte, le mulţumesc!
Dumitru Agachi's Weblog 
…pana la urma, scrii o carte si o citesc vreo 2-3 … mai bine cu cei care dau click… !!!
🙂
Dumi, e mereu o bucurie pentru noi (vorbesc si in numele lui Mihai) sa citim ce scrii. Blogul tau respira seninatatea eruditiei, o anumita intelepciune care se ridica deasupra mizeriilor zilei, ceea ce e rar in zilele noastre, fie in lumea Internet-ului ori in cea reala. Citindu-te, ne distantam si noi de ordinar, si pentru asta,cit si pentru prietenia ta statornica, iti multumim.Cu mult drag,Stefana si Mihai
La mai multe postari si mai ales accesari si comentarii ! Felicitari ! Continuati si nu uitati ca lipsa comentariilor poate sa insemne si gandurii proprii in fata frumosului comparativ cu uratul cotidian; frumosul incanta…
Va multumesc Stefana si Mihai… Si noi va citim cu drag, e rindul meu sa vorbesc in numele Andreei si Andrei… Cit despre incercarea mea de a ridica scriitura din subterana, marturisesc ca de multe ori mi-e greu. E greu sa ignori ca acum e campanie prezideniala, spre exemplu. Uite, remarc un foarte frumos articol de pe sit-ul lui Cristian Badilita la care, considerindu-l ca o scrisoare descrisa, ma alatur printre potentialii semnatari, sperind ca acestia sa fie cit mai multi. http://www.cristianbadilita.ro/index.php Insa sunt momente in care simt ca serii intregi de injuraturi, cu trimitere la originile unora sau altora, mi-ar incita/inspira condeiul pamfletar… Pentru a ma salva de astfel de erezii ma inchid intr-o stare de albastru, chiar si de gri in lipsa de ceva mai bun sau ratacesc pret de citeva fraze printre coloane, ele inca se mai gasesc pe ici pe colo…
Si eu va multumesc ca existati si impartasiti cu atata delicatete. E un loc virtual in care te simti linistit, luminos, bogat sufleteste.
De albastru cald si galben de soare sa va fie viata.