Nu mă înşelasem, marginea pădurii avea, privită dimineaţa de la o oarecare depărtare, o patină neclară, estompată, aşa cum o acoperă ceaţa din toamna aceasta. Din păcate mirosul acesta de galben, ca şi cel de verde-înmugurit al primăverii, ţine doar 2…3 săptămâni, uneori şi mai puţin. Îmi plăcea să fotografiez toamnele pădurii oarecum panoramic, îmi părea mai sugestivă aglutinarea de mirosuri cromatice, ca un sloi de miere târzie. Pentru parfumul subtil galben-umid, pentru acel vibrato de frunze arămite am făcut câţiva paşi prin desiş.  Memoria efemerului e minunea ce ni s-a dat…

108_7277b

Anunțuri