Pictura graficianului Sorin Agachi e, prin urmare, un „joc  secund” nu neapărat „mai pur”. Peisajele sale sunt geografii personale arhetipale, dealuri,  spaţiul Agaftonului, marinele la „2 Mai”. Dealul capătă calităţi plastice excepţionale. Singurătatea solemnităţii în faţa creaţiei plastice a naturii se coagulează, în viziunea lui Sorin Agachi, într-o impresie însorită de orizont.

03_1200x1800

Dealurile sale transmit o lumină filtrată prin roua dimineţii, care potenţează cromatic fără a obosi privirea. În prim-planul compoziţiei se detaşează grafismul pajiştii, poate cea mai verosimilă textură grafică. Privirea lui Sorin Agachi în faţa dealului nu-şi propune decantări de concepte, introspecţii abisale, reflectă doar, într-o picturalitate pe care nici un aparat foto nu o poate surprinde, un decupaj de orizont.

09_1200x1800

Tocmai tensiunea orizontalităţii, liniară, dintre aproape-departe, încarcă pictura, dincolo de culoare, cu o densitate a trăirii (am fost tentat să scriu „trăiristă”) pe care artistul o relevă nu ca pe un set de concepte ci metaforic, într-o poemă. „Joc-ul secund” stă, în permanenţă, sub semnul anamnezei şi, prin urmare nu tinde către uitarea purificatoare. Un autoportret-ecorşeu rupe cu seninătatea peisagiilor (Andreea l-a analizat iar Mihai Sava a completat poetic portretul artistului de tinereţe).

Anunțuri