Steag-1.jpg_595

Laurianul este special pentru Botoşani. Fără a fi preţios, aş spune că e una dintre puţinele mărci identitare ale oraşului. Nu cred că în diacronia şi actualitatea sa, oraşul ar putea fi imaginat printr-o brutală reducţie, altfel spus fără Laurian, fără uriaşul portofoliu de sentimente, de imagini, de viaţă, ale celor care i-au stat în bănci sau la catedre. 150 de ani ai Laurianului şi ai istoriei recente a oraşului se pot povesti doar împreună. În fond, oraşul nu mai are foarte multe repere monumentale, Popăuţii, bisericile din vatra târgului ale Elenei Rareş, câteva sinagogi, două biserici armeneşti, câteva biserici din veacurile XVII-XIX, Primăria şi Laurianul. Iar liceul i-a reunite pe elevii oraşului şi ai zonei într-un caleidoscop etnic şi confesional, români, evrei, armeni, ortodocşi şi catolici… De la începutul acestui an şcolar, Laurianul pare a da în fierbere: în ultima săptămână din octombrie se vor petrece manifestările omagiale pentru Laurian 150. Probabil că există familii în oraş a căror număr de generaţii de laurieni are rezonanţe istorice. Nu ţin neapărat să epatez, însă nu pot să-mi reprim superba impresie că liceul cu istoria sa fabuloasă ne uneşte, sentimentul de Laurian este de altfel singurul sentiment comunitar la care subscriu.

sigla-laurian

Anunțuri