Nu e un efect paseist, e doar predispoziţia memoriei de a pune amintirilor un halo. Încât până şi vremea cea de astăzi nu mai are, nici pe departe, consistenţa celei de odinioară. Pare mai caniculară, mai nepotrivită zilelor de toamnă, mi-am spus, se contaminează natura de la nerozia încălzirii globale, încep să cred, chiar dacă fracţiunile de grad în plus şi migrarea zilelor calde către iarnă sunt perceptibile cu nervii, nu cu termometrul… Meteorologii de la ştiri confirmă, ei da… zăpezile din poemul lui Esenin sunt, pe nesimţite, tot mai departe. Însă eu cred că acceleratorul de vreme e doar o chestiune de percepţie… şi că, de la un an la altul, ecranul vremii e croit din aceeaşi ţesătură cromatică. Pentru asta am apelat la înregistrările de meteorologie personală…

https://dumitruagachi.wordpress.com/2008/10/05/toamna-solara-de-acasa/

Catifelata lumină a începutului de octombrie de anul trecut învăluia la fel şi ieri şi azi, ca în câteva pânze cu toamnă abstractă ale pictorului G. Lungu, pe care le-am privit la Galeria Cupola din Iaşi…

108_6741a

108_6744a

Anunțuri