108_6661

Deşi la amiază simţeam filamente de aer când fierbinţi, când reci, deşi toamna a venit anul acesta pe 23 septembrie la ora 00 şi 18 min, atunci s-a petrecut echinocţiul de toamna, frunzele copacilor sunt încă prea verzi în insolaţia amiezii. Doar pe aleea castanilor se desprind bile cafenii din cochilii ţepoase, cum sunt cele din fotografiile cu viruşi, şi lovesc iarba arsă de secetă cu un plescăit înfundat de plută. Lumina e încă de vară târzie printre tufele ordonate geometric-labirintic ale rozariului – ce frumoasă sonoritate de abaţie are cuvântul – Grădinii Botanice din Iaşi. Euforia melancolică ce m-a cuprins e cât se poate de explicabilă. Era un aer uleios, dens, de trandafir, nu-mi amintesc să mai fi simţit un astfel de parfum stătut, nerafinat şi totuşi străbătut din loc în loc de curenţi decantând miresme fine. Căutând printre denumirile sofisticate am întâlnit un trandafir învolt, de o focoasă suculenţă cromatică, cu un nume poate nu foarte bine ales, Luchian.

108_6666a

(Trandafir Luchian, 1971)

108_6667

(Trandafir Mainzer Fastnacht, 1965)

Reclame