… miraculosul ia uneori forme grandios-discrete în lumina profundă a zilei pe sfârşite. Totul e să discerni, aruncând o privire negrăbită spre cer. Contemplarea norilor e o adâncire spre tine însuţi, înţelesesem în adolescenţă din superbul poem-eseu, Norii,  al lui Petru Creţia. Reliefurile intangibile şi schimbătoare ca o stare, ca un gând, ca o „reflexie”, deschid porţi vizitatorului neaşteptat. În soarele înserării, peste dealul Coşulei am privit jocul ROGVAIV pe cer. „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă”… Dincolo de ea, lumina era focalizată prin lupa de nori într-un punct de strălucire palidă, un miracol optic, un alt soare miniatural, pereche…

108_6608a

Reclame