E ajunul unei mari sărbători, cea a Adormirii Maicii Domnului… Sărbătoarea aceasta a devenit, pentru noi, una specială. Cineva drag nouă s-a năsut în apropiere de Curtea de Argeş, iar cum Mănăstirea Argeşului e consacrată acestei sărbători, 15 august are un loc special în sufletul nostru. Ori de câte ori călătoream acolo în miezul verii, Sântămăria era o zi specială, cu bâlciul în toată frumuseţea lui aproape rurală, arhaică, peste care se amesteca muzica stridentă a formaţiilor în vogă din anii 80. De cele mai multe ori, amintirile au nevoie de un stimul. Acum câteva zile am privit, proiectată pe coasta abruptă a muntelui, în satul Cheia din Moeciu, o bisericuţă ce are hramul Adormirea Maicii Domnului. A fost zidită în 1813, iar în alcătuirea ei, mai ales la turlă, sunt topite influenţe munteneşti (frumoasele arcaturi şi profiluri zimţate). În pridvorul (acum închis) al bisericii este pictată Judecata de apoi într-o manieră naivă, însă cu deplina respectare a erminiei, nutrită de o subtilă ştiinţă şi delicateţe a compoziţiei, care fac din pictura de la 1818 o frumoasă realizare. Prin râul de foc al iadului şi pe suprafaţa fără relief pe care văpaia o traversează, mişună diavoli reduşi la dimensiunile ridicole ale unui roi de muşte, aşa cum mă amuzam cândva de fiinţele ignobile, zugrăvite tot în pridvorul unei biserici de sat, la Zigoneni, în apropierea Argeşului…

108_5717a

108_5722a

108_5729

108_5728

108_5731a

108_5730a

Reclame