În călătoriile mele din Moldova spre Braşov, am urmat şoseaua care ocoleşte pe la periferie oraşul Târgu Secuiesc. Până duminică 9 august, când m-am abătut pe o stradă pavată pe alocuri cu piatră şi am ajuns în centrul oraşului. Piaţa centrală are forma unui dreptunghi lung, flancat de casele cu aceeaşi înălţime, ce au avut la parter prăvălii (astăzi magazine şi birouri) şi apartamente, desigur spaţioase, la etaj. În colţul nord-vestic sunt concentrate câteva instituţii, Casa de cultură, de pildă.

108_5599a

108_5601

108_5594

108_5597

108_5609

108_5620

Mai toate expun, pe frontoane, anul în care au fost ridicate şi care se încadrează într-o perioadă de numai 25 … 30 de ani în jurul lui 1900, iar asta explică odihnitoarea unitate optică a ansamblului. Stilul este cel eclectic. Este cunoscut că în aparenta uniformitate a arhitecturii eclectice, există o vioaie diversitate, ca diferenţele generate pe aceeaşi partitură de fineţea arcuşului. Dacă eclectismul de şcoală franceză este somptuos, cu acoperişurile amplu curbate – parcă strivind edificiile sub un fel de a fi pus sub semnul grandorii – cel austriac e sprinţar, muzical, mai simpatic se poate spune. Casele din careul pieţii centrale din Târgu Secuiesc, în fond nu multe la număr, refac vizual, la scara locului, un miniconcert vienez de estradă. În după amiaza de august fără vânt, cu nori răcoroşi pe cer, senzaţia de breşă în timp părea copleşitoare. Atmosfera de solitudine atemporală lasă, celui care face un popas cu toate simţurile, o impresie foarte frumoasă. Până şi monumentele pieţii au o înălţime neobişnuit de mică. Aveam senzaţia irepresibilă că toţi anii comunismului au urmat şi ei traseul şoselei periferice şi au trecut în goană spre Braşov sau spre Moldova.

108_5593a

O casă art nouveau s-a aliniat pe o latură a pieţii, este singurul intrus într-un cerc magic. La unele case, doar balcoanele au luat-o puţin razna, afişând diademe cu bogate frunze de metal. Fluturarea perdelelor pe la gemuri întredeschise, în spatele cărora părea a nu fi nimeni şi liniştea pieţii, locuită doar de preotul cu rasă de bronz, surprins în meditaţia rugăciunii, fac din acel loc decorul abandonat al unui film, ce reconstituie straniu timpul Belle Époque.

108_5616a

108_5614

108_5618a

Decorul surprinzător de bine păstrat, al unii film care s-a turnat demult… Un superb english cocker spaniel cu păr lung grizonant, s-a apropiat de noi şi ne priveşte trist, dezorientat, nu, nu e cu noi diva care l-a părăsit când a plecat, după ce s-a turnat scena finală. „Alte măşti, aceeaşi piesă, / Alte guri, aceeaşi gamă,” … (M. Eminescu, Glossă)

108_5624a

Anunțuri