Canicula şi mai ales vorbăria alarmistă a televiziunilor mi-a accentuat o stare de disconfort. Am citit şi textul Andrei… http://andraagachi.wordpress.com/2009/07/22/bio/ E de fapt trecut de ceasul al doisprezecelea, acum când ne preocupăm de mediul nostru şi de locul nostru în lume.

108_5366

La biserica romano-catolică din Iaşi, ceasul care nu poate fi dat după ora de vară, sigur nu are sentimente şi percepţii sub cerul fără nici un nor. În mica grădină a bisericii Trei Ierarhi un arbore învolt îşi scutură mozaicul de panaş. Aşa e sub el, o impresie de iarnă galben-verzuie…

108_5346

108_5345

De o bucată de vreme m-am tot străduit să găsesc imaginile frumoase ale oraşului, mai „depoluate” de fire, firme şi panouri publicitare. Însă sub impresia celor scrise de Andra am început să privesc şirurile de tei din Iaşi, faimoşii tei de pe marile bulevarde. Oare sunt priviţi şi, mai ale, văzuţi ? Sub soarele stacojiu şi arşi cu eşapamentele, teii mor în mijlocul verii… O toamnă subită îi cuprinde!

108_5358

Globală sau nu, fierbinţeala le incinerează frunzişurile gălbejite, de copaci tuberculoşi. Din unii tei au rămas negre schelete. Pare-se, suntem deja intraţi pe culoarul unui sens unic…  acela de mortificare a viului ce încă ne mai înconjoară. Mi-am adus aminte că prin 2007 am văzut o întreagă pădure moartă pe o costă de munte la Ghiorghieni.

108_5361

Reclame