Sunt câteva cuvinte de care îmi amintesc de foarte demult, poate de la primele mele întâlniri cu filmul…  La fel, de foarte demult îmi par primele întâlniri cu Sinaia; le-am avut în urmă cu vreo 20 de ani. Precizarea are inportanţă doar ca ordin de mărime, pentru a da o idee asupra vârstelor (inocenţei şi iniţierii) şi, mai ales, miracolului postadolescentin. La acea vârstă a  exuberanţei am descoperit eu Sinaia, printre constantele sale intangibile (cum le consideram) aflându-se muntele care o domină, Furnica, din Masivul Bucegi. În vacanţa asta, nu am mai ezitat ca în alţi ani. Pentru Andra am făcut şi experienţa legănării silenţioase în telegondola din Sinaia, apoi pe cea a impresiei de plutire cu telecabina peste râpele muntelui şi am urcat la cota 2000, pe Furnica.

P6305577

P6305551

De aici se deschide o panorama splendidă (sigur, cunoscătorii sunt liberi să considere superfluă euforia mea, însă e vorba, în ce mă priveşte, de un exerciţiu elementar al iniţierii montane). M-a surprins poezia toponimelor (intraductibilă, dacă dor e intraductibil, pentru că e nostalgie, dorinţă, împăcare cu destinul, împăcare cu irepetabilul şi mai multe decât toate astea…) pe care le-am întâlnit pe faţa cealată a muntelui Furnica (pentru mine nevăzută până astăzi): Vârful cu Dor, Vâlcelul Dorului, Valea Izvorul Dorului şi … peştera Vârful cu Dor. Un anunţ din staţia telecabinei ne averiza în legătură cu Bujorul de munte, Smârdarul, ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Rhododendron_kotschyispecie protejată (Rhodendron kotschyi). Era un anunţ  disperat, ca acela „Nu trageţi în pianist…” şi am înţeles de ce. Pâlcurile de flori etalau cromatica lor simfonică, pitite sub pietrele de pe Furnica.

P6305614a

P6305608

P6305613

P6305622a

Anunțuri