Am continuat sa caut pe străzi casele frumoase din Iaşi. Spre satisfacţia mea, o astfel de îndeletnicire face parte din „fişa postului”. Astfel am „descoperit” Casa Nicodim. În prima jumătate a secolului XX, arhitectura din Iaşi dezvoltă temele de inspiraţie naţională. Grigore Ionescu remarca în Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei, Bucureşti, 1982, pag. 570: „Curentul stilistic care a dominat arhitectura acestei perioade (după 1918, n. D.A.) a fost o continuare a celui naţional din perioada anterioară…” dar şi că „Noua orientare a prezentat însă, pe alocuri, un tradiţionalism cu nuanţe exagerate…”, adepţii neo-românismului înţelegând „frumosul prin excesul de forme şi podoabe”, încât „s-a ajuns la o arhitectură emfatică…” Mu e însă cazul unei echilibrate clădiri amplasată în vecinătatea Mitropoliei din Iaşi, la nr. 14, pe Bulevardul Ştefan cel Mare.

108_4770

(Faţada sudică a clădirii, către Catedrala Mitropolitană)

Clădirea se leagă de numele ierarhului bisericii ortodoxe Nicodim Munteanu (în perioada 1935 – 1939 a fost Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, iar mai apoi, între 1939 – 1948, Patriarh al României) şi a fost realizată (1936 – 1938) ca bloc de locuinţe de serviciu pentru funcţionarii cancelariei mitropolitane (a «construit casa de la stradă în care se afla librăria Cuvântul Vieţii şi locuinţe ale unor profesori şi consilieri, numită astăzi „Casa Nicodim”», cuvânt al Mitropolitului Daniel publicat în Candela Moldovei, nr. 03/1998).

108_4772

Un bloc de un „model” mai aparte, ce-i drept, „umanizând” conceptul cunoscut al blocului inuman, kafkian, de cele mai multe ori terifiant… În treacăt fie spus, în bibliografia consultată nu s-a făcut observaţia, aproape firească, faptul că stilul neo-românesc îşi are rădăcinile şi în ceea ce s-a numit generic stilul 1900, în decorativismul art nouveaului, curent alimentat de „conştiinţa de sine” a stilurilor naţionale… Clădirea, a cărei faţadă trimite la eleganţa arcadelor şi pridvoarelor medievale, dar şi la tendinţă de „monumentalizare” sculpturală pe verticală, păstrează unitatea optică specială a ansamblului mitropolitan. De la arhitectura lipsită de masivitate şi fastuos a spaţiului monahal (aş spune, mai degrabă, „rafinate” de parcimonia unui astfel de spaţiu), au fost aduse pe faţadele Casei Nicodim brâul, arcadele trilobate, discurile, friza de ocniţe înglobând ferestruici, dar şi balcoane cu frumoase colonade de pridvor şi panouri traforate, toate într-un echilibru discret de elemente închegate şi, totuşi, profund individualizate…

108_4771

Nu am reuşit să aflu numele arhitectului, ar fi meritat cu prisosinţă să nu fie uitat. Poate voi reuşi să-l descopăr la arhive… Se confirmă încă o dată că Lista monumentelor istorice – 2004 şi siturile oficiale sunt pline de erori (unul dintre ele:  http://www.monumenteiasi.ro/monument_de_arhitectura.php?id=735 ), cum este şi cea referitoare la datarea Casei Nicodim. Funcţionari fără habar de materia în care „funcţionăresc” au trecut în listă, fără nici o noimă şi minimă informare, o datare fantezistă, între 1901 şi 1911…

Reclame