Nu demult am prezentat ceea ce mi-a atras atenţia la o lespede funerară din vechiul cimitir din jurul bisericii satului Scânteia, judeţul Iaşi.  https://dumitruagachi.wordpress.com/2009/05/31/un-mormant-cu-insemne-domnesti-la-scanteia-31-05-09/  Biserica e mai puţin cunoscută, însă despre ceea ce poate fi considerat de interes, în opinia mea (şi sunt destule aspecte surprinzătoare), vom prezenta într-un alt articol. Pentru o nuanţare a observaţiilor privitoare la stema vechii lespezi de mormânt de la Scânteia, să remarcăm doar că pisania originală a bisericii nu s-a păstrat. Însă un amplu tablou votiv pictat în 1864 şi păstrat în biserică are, la partea inferioară, o inscripţie: „Acest sfânt locaş cu hramul Sfinţilor Mai Mari Voievozi Mihai şi Gavril, din timilie rădicat întăiu di fericitul întru pomenire, di Ştefan Voievod cel Mare şi apoi di Duca Voievod înfrumusăţat…” Să ne oprim la personalitatea interesantă a Domnitorului Gheorghe Duca, căci despre el este vorba… Biografia acestuia este „fişată” în Wikipedia (  http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Duca  ). Completez, pentru pitorescul biografiei, cu notaţiile din N. A. Bogdan, Oraşul Iaşi: monografie istorică şi socială ilustrată, Iaşi, Ed. Tehnopress, 2004 (ediţia originală, Tipografia Naţională din Iaşi, 1913 -1915), pag. 120: „… Gheorghe Duca, de neam grec-rumeliot, care, după cum spune cronica, fusese de mic crescut la o dughiană de abagerie din Iaşi, şi luat apoi la Curtea lui Vasile Lupu ca copil de casă; prin isteţimea lui el ajunse să iee de nevastă pe o fiică a Doamnei Dafina a lui Istrati Dabija-Vodă.” Domniile lui Duca au fost tumultoase, cu evenimente deosebite, cum ar fi venirea Sultanului Mehmet al IV-lea în Iaşi, „… la 12 Iunie, într’o Vinere, a intrat Sultanul şi s’a primblat prin uliţele Iaşului cu mare alai! … uliţele pe unde urma să treacă Sultanul erau aşternute cu bucăţi nesfârşite de mătăsării şi covoare scumpe” (op. cit. pag. 122), dar şi marcate de realizări remarcabile, ca zidirea ansamblului Mănăstirii Cetăţuia (între 1668 şi 1672) pe un deal greu accesibil (mănăstire având în epocă un important rol de apărare, conţinând în interiorul fortificaţiei Casa Domnească) sau, mai ales, reuşita diplomatică prin care ajunge să domnească în „cea mai mare Moldovă !” din istorie, fiind domn al Moldovei şi hatman al Ucrainei (1680 – 1683). La Mănăstirea Cetăţuia sunt 2 steme ale Moldovei, una cu elemente foarte elegant şi rafinat stilizate, aşezată deasupra uşii turnului de poartă (turnul clopotniţă) iar o alta mai frustă, plasată în timpanul portalului de la intrarea în pronaosul bisericii.

108_4582a

(Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi, stema turnului de intrare)

108_4592

108_4594a

(Biserica Mănăstirii Cetăţuia, stema plasată sub arcul portalului de intrare în pronaos, partea expusă către pridvor)

În ambele steme, deasupra capului de bour este reprezentată coroana deschisă, iar de o parte şi de alta a botului soarele şi luna. La N. A. Bogdan (op. cit., pag. 113) sunt reproduse (din păcate, la o calitate care fac detaliile vizibile doar la un efort de observaţie) „peceţi domneşti din veacul al 16-lea şi 17-lea”, printre ele şi pecetea lui Duca-Vodă din 1678.

108_4661 108_4644 108_4663 

Stema acestei peceţi vădeşte mari asemănări cu cea de pe lespedea mormântului de la Scânteia. În domeniul reprezentării heraldice, în care sunt marcate cu fineţe deosebirile (spre a individualiza) dar pe un fond de elemente de continuitate, e greu de crezut în coincidenţe şi mult mai probabil în nuanţări simbolice asumate. În primul rând că e necesar să corectez o afirmaţie anterioară: mizând pe continuitate, „am văzut” (cu ochiul interpretării) pe lespedea de la Scânteia, între coarnele zimbrului, o stea, crezând că a existat şi s-a erodat. M-am înşelat. Doar la sigiliul din 1678 al lui Duca-Vodă steaua dintre coarne lipseşte (pe toate celelalte peceţi ale altor domnitori ea apare), Duca renunţând la ea din motive de diferenţiere.

108_4088a

În plus, mai sunt de subliniat încă 2 detalii foarte importante care au o tratare identică pe sigiliul lui Duca şi lespedea de la Scânteia: existenţa unui model (bandou) la baza coroanei şi soarele ca o stea cu multe colţuri în partea stângă a capului de zimbru. În aceste condiţii, asumându-ne excesul de interpretare, puţin probabil dar totuşi posibil, putem spune că stema de pe lespedea de la Scânteia trimite la ultima perioadă a domniei lui Grigore Duca (noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683).

Anunțuri