Deşi face cu putinţă ascensiunea, nu m-am gândit până acum să vorbesc despre ea. Ţesătura de bârne e ceea ce defineşte îndeletnicirea de a construi, de când există ea. Cred că a reprezentat un formidabil salt mental, când cineva a înţeles că trebuie să însăileze cu uşurinţă şi în timp scurt ceva zvelt, un schelet din lemne, pentru a edifica apoi, în interior, ceva durabil. Schela e o imagine a efemerului. La asta gândeam urcând până în vârful uneia dintre turle, la Golia… După efortul urcării, ghemuit pe sări de schelă, priveliştea şi senzaţia înălţimii sunt unice. Nu e ca fascinaţia zborului, nu are nimic în comun. Percepi doar altfel verticala care devine accesibilă, ca într-un vis. E o senzaţie hipnotică. Meşterul Manole a îndrăznit să se salveze prin saltul său, susţinut de aripi (poate că nu) pentru că de acolo, de pe acoperiş, nimic nu mai pare imposibil…  

108_3780

108_3792a

108_3795

Anunțuri