E de la sine înţeles: de câţiva ani încoace, când ajung într-un oraş, îi caut expresivitatea în clădirile sale. Poate cei mai mulţi care umblă mai relaxaţi pe străzi, spun că un anume oraş le-a plăcut sau nu, de regulă comparând cu oraşul lor sau cu un altul… nu, nu mi-a plăcut în Suceava, ar putea spune. Eu mă aşteptam la altceva, îmi imaginam un oraş vechi, a fost şi capitala Moldovei medievale, însă, în afară de frumoasele biserici, tocmai acel medieval lipseşte, Sibiul, prin comparaţie… S-a întâmplat ca ani la rând să nu am un răgaz, aşa că pentru mine Suceava a însemnat două străzi, una spre Humor şi alta spre Dragomirna şi bisericile pe care le vedeam din trecerea maşinii. Astăzi am privit mai pe aşezate clădirile Sucevei, sigur, dintr-o zonă oarecum restrânsă, centrul. E un oraş modificat „genetic”, să spunem, e omniprezentă arhitectura aceea de „institut”, tema blocul cu mici variaţiuni, construit de la Brăila la Siret… Între blocuri am găsit un splendid exemplar de casă medievală de la începutul sec. XVII, cum în puţine locuri se mai găsesc, în care acum e Muzeul de Etnografie.

108_2139

E cea mai veche clădire civilă medievală care s-a păstrat în Suceava şi i se spune Hanul Domnesc. Acolo erau găzduiţi dregătorii străini, oaspeţii însemnaţi şi marii negustori. După anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic, în 1775, Hanul Domnesc a fost casă de vânătoare pentru membrii familiei imperiale. A fost restaurat în 1962; în fosta bucătărie, pe locul cuptorului s-a construit unul inspirat din cuptoarele moldoveneşti (!). La etaj s-au păstrat grinzile de stejar de la tavanele coridoarelor. În ce mă priveşte, am admirat splendida absidă a clădirii, fapt care arată unitatea care exista în epocă, stilistică şi optică, între casă şi biserică.

108_2162

108_2153 

Încep să cred că la restaurarea faţadelor unor puţine astfel de clădiri s-a comis un exces de interpretare, plecând de la predilecţia occidentală pentru paramentul de piatră (prin urmare lipsit de tencuială), aşa s-a restaurat şi casa Dosoftei din Iaşi (un exemplu). Numai că felul de a fi moldovenesc spune altceva. Mai sunt şi însemnările de cronică despre zugravul Ştefan din vremea lui Alexandru cel Bun, zugrav care a primit domnească răsplată, voievodul îl “miluia” cu patru sate în 1425, pentru arta cu care i-a împodobit casele. Iar consemnările despre casele domneşti de la Hârlău ale lui Petru Rareş şi prima pictare în asize de zidărie sau motive florale (ca la biserica Popăuţi din Botoşani), care se realiza la biserici pe o tencuială ce acoperea zidul (fapt destul de recent descoperit de restauratori), până ce se aplica pe deasupra fresca, trimit la ideea că zidurile erau tencuite şi zugrăvite „frumos” şi la exterior…

108_2208

La doar câţiva paşi de biserica Sfântul Nicolae (ctitoria turcitului Ilieş Rareş) se află o casă  de la 1886, cu un clasicist fronton triunghiular.

108_2163

108_2165

Tot pe aproape de acea biserică, sub un stejar secular, am văzut o casă cu un veritabil fason de târg moldav de la începutul sec. XX.

108_2179 

Până şi unei case obişnuite i se acorda atenţie, coloanele albe trimit la pridvoarele de chilii de la Agapia sau Văratec, cu fusul ca un os de cretă, ca moaştele albite în osuarele din schituri…

108_2180 

Lângă biserica romano-catolică din centrul oraşului se mai păstrează o faţadă stil 1900.

108_2132a

108_2135a 

Abia după ce am cutreierat dosite alei şi ganguri, am avut acces şi la contrastele momentului: graffiti şi ancadramente.

108_2185

108_2184 

Din arhitectura actuală a Sucevei, singura notabilă e realizarea arhitectului Porumbescu: Casa de Cultură a Sindicatelor (sunt dezbateri despre arhitectura comunismului, „patrimoniu controversabil”).

108_2186

Faţada laterală din stânga e consonantă însă cu marea arhitectură europeană, cu simplicitatea ei şi plastica deosebită, „mozaicul” din cubuleţe de piatră în diferite culori care, din păcate, încep să se desprindă din tencuială.

(Fotografii luate de mine, prin oraşul care nu prea se vede în monografii, 21.03.09.)

Reclame