Într-o expoziţie la Galeria de artă Ştefan Luchian din Botoşani, un tablou de Nicolae Vermont (10 octombrie 1866 – 14 iunie 1932) m-a făcut să mă opresc un răstimp privindu-l.   Pictura cu dimensiuni destul de mari aparţine Muzeului Judeţean Botoşani şi nu e datată. Compoziţia, de un pronunţat parfum „neoclasic”, e oarecum prea rigidă. În „cadru” sunt multe elemente care parcă disipă imaginea în loc să o focalizeze, iar scena e prea studiată: o terasă de conac, cu parcul pe fundal într-o lumină de seară şi doamna locului, oprindu-se din plimbarea în care a luat pentru salon un buchet de liliac. Însă tocmai povestea care se deşiră dincolo de compoziţie conferă tabloului stil, într-o accepţie mai largă a termenului, acel ceva ce se degajă din eleganţa boierească a unei enigmatice femei între două vârste, extrasă parcă din romanele lui Camil Petrescu.

108_1924b

(Nicolae Vermont, Portret de femeie u.p.)

Reclame