Sigur că lumina, chiar atunci când e un exces de senin, un cer fără nouri cum era astăzi în Iaşi, e mereu alta, praful o înăbuşă destul de repede, în puţine momente se poate vedea puritatea de ecran albastru intens, ca o frescă umedă, abia acoperită de pictor cu ultramarin, misteriosul azurit. Căutam prin oraş reflexele occidentalizării sale, regăsite în doar un secol de arhitectură, din care destul de puţin a rămas, mult a dispărut, iar ce mai respiră e încadrat de faţade anoste, decojite. Lumina de miez de zi generoasă s-a stins însă repede, într-o pastă de aer cenuşiu, umplută de praful oraşului trepidant.

(Clădiri recent restaurate din Iaşi, foto D.A.)

Hotel Traian 

108_17142

108_1716

108_1728

Palatul Cuza

108_1729

108_1732