Mi-am preparat cu minuţie un ceai de seară, dintr-un cocteil de arome zbârcite ca bureţii uscaţi. Îl decantez într-o halbă. Prin sticla groasă, clară alb-plumburiu, sclipesc reflexele arămii de bere densă de abaţie, Lefe ar fi un exemplu comparabil. Reflexele de aur înfierbântate aruncă în aer miresme dintr-un asfinţit primăvăratic. Ieri era o seară senină la zenit şi doar uşor flambată la orizontul apusului, rece încă, atunci când am privit îndelung la dealul cu un sat pe coastă, care aluneca în întuneric înghiţit de roşeaţa de peste nori, un spaţiu ireal ca un curcubeu, fâşia fantasmatică dintre aici şi dincolo, dintre un popas şi o plecare. Nu întotdeauna locuri, culori, arome sunt ce par a fi.

108_1569a1

(foto D.A., sat moldav înserat, 1.03.09)

http://www.youtube.com/watch?v=geER3iQDO5k&feature=PlayList&p=7F6C069ADD24517E&playnext=1&index=21

Reclame