Aşa mi s-a părut, privind sâmbătă în zarea de sat înnegurată, că i se potrivea vorba lui Bernea, vechi sat românesc. Era o negură de iarnă reîntoarsă cu viforniţă.

108_1106b

Nu ştiu cât de vechi o fi satul acela, dar ceva ancestral trebuie că are în el, casele într-o rână, văruite cu albăstreală şi bucla şoselei, corobana, aşa îi spun pe acolo şi eu am crezut mereu că e spirala dintre sate, de sus şi de jos, însă înţelesul cuvântului e de trunchi de copac găunos, de scorbură. O fi fost cândva, în vremile străvechi un sălaş de hidră pe acolo… Aşa mi s-a părut, că nimic nu e la fel de expresivă ca o arătură sub zăpadă viscolită. E contrastul absolut, încleştarea dintre pigmentul negru al ţărânii untoase, în aşteptarea germinaţiei şi strălucirea de alb sidefiu al zăpezii care îl contractă.

108_1124

Faţă de griul de ieri, astăzi lumina bătea strălucitor, ca într-o tablă de zinc, avea o sonoritate specială de alămuri lustruite pentru concertul de vals. Turle de ciulini ritmau, într-o fragilă tremurare, pe cele mari ale mănăstirii.

108_1134a1

Spre locul din deal al sihastrului Agafton priveam, spre prisaca lui. Bătrânele case călugăreşti mai păstrează ceva din fantezia meşterilor trafori de pe la 1900, care puneau pe frontonul boltit de cerdac, reprezentări din bestiare cu dragoni şi zgripţori.

108_1149

108_1150

108_1160

108_1162a

Seara, la Botoşani, în gerul care cobora din lumina roşiatică de apus, ciorile au făcut un popas negru şi apoi au pornit cu stolul spre oraş. Sfârşit.

108_1195

108_1202a

Anunțuri