Ploaia de februarie rece şi torenţială are o frumuseţe specială, de bici. Nu-mi amintesc o iarnă în care să fi plouat în felul acesta, ca o scenografie neconvingătoare. Suflul ploii îmi dădea fiori. Merită, mi-am zis, să mă plimb prin şuvoaiele ca de pe alte continente, sau ca şi cum ar lovi în largul mării… Strângeam în jurul gâtului gulerul îmbibat. Şapca avea mirosul acela de pământ primăvăratec, mustit.

108_0762a

Am continuat şi astăzi să privesc oraşul pe o străduţă din Sărărie. Cu toată cernerea, lumina e undeva sus, Iaşul nu e înnegurat. Văruiala udă adaugă şarm unor scorojiri altfel inexpresive. Din cărămida spălată curg efecte de machiaj sângeriu, decrepit, de clovn căzut în picoteală, pe care nu aş fi vrut să-l trezesc. Adulţi nu se vedeau.

108_0763b

O umbrelă aştepta pe trotuar. Avea ceva din solemnitatea unui accent de roşu fov suprarealist. Doar cete de elevi se bălăceau printre şuvoaie, zoriţi de câte o voce sonoră, să intre mai repede în casă, să nu mai stea în ploaie cu virozele astea… Un copil s-a desprins de grup. Dă din mână a lehamete, ca un cunoscător al lumii… Uşa s-a închis în urma lui şi liota de chicote s-a pierdut după o altă curte…

108_0775b

(Fotografii D.A., 9.01.09)

Anunțuri