Nu am mai scris: lipsă de timp, de energie, de subiect, de inspiraţie. Prea mult deficit. Ieri seară am fost prin expoziţii. Am văzut cu neplăcere semne grafice hilare.

Mi-am făcut un ceai lung: un „plic” de floare de tei, unul cu o combinaţie antistres din plante şi un altul cu sunătoare. După ce am adăugat şi mierea aceea de mai, o pasta din infime granule florale, groasă, licoarea avea un gust nepământean. Îmi adun un gând şi-l înmoi ca pe un pesmet în mireasma fierbinte. Mă oglindesc în aburi de tămâie.     

Am citit textul Andreei publicat pe blog. Vorbeşte despre ceaţa lumii, uneori mai densa, alteori mai terna, oricum cu foarte puţine momente în care se ridică.

De două zile s-a încălzit, iarna sucombă în petice gri pe coaste, e doar o pojghiţă ce coboară încet printre firele maro de iarbă dospită.

transparente

(Rodica Toth Poiata, Transparenţe, peisaj, u.p., 60 x 60 cm)

Reclame